Wednesday, February 8, 2012

Monday, February 6, 2012

my best friend from work

poza asta era menita sa apara intr-o alta postare...dar e bine s'asa





by Simona H.

Friday, February 3, 2012

unde ne aflam ? in est, pentru moment ?

acum vreo 2-3 ani am participat la un concurs scriind o lucrare despre comunism, atunci ma incadram in limita de varsta impusa. adica paprticipantii ar fi trebuit sa fi prins macar cativa anisori in perioada vechiului regim si sa fi simtit diferenta intre cele doua perioade fara sa le fi intrat frigul comunist atat de tare in oase incat reumatismul pacatos al acestui curent politic sa le bantuie vietile pana la sfarsit.

singura tema care mi-a venit in cap a fost comparatia. mi-a placut intotdeauna aceasta figura de stil: usor de identificat, de inteles, de perceput si foarte sugestiva. asa ca am inceput. am terminat. n-am castigat nimic dar mi-a parut bine ca m-am implicat.

acum imi dau insa seama ca habar nu aveam pe atunci cat de infierata este inca aceasta natiune de marca bine arsa in piele ce infatiseaza secera si ciocanul. cred ca printre noi se afla multi care se straduiesc sa ascunda, precum pe vremuri puscariasii se straduiau sa ascunda crinul cicatrizat, emblema pe care s-au grabit sa o decupeze de pe drapel imediat dupa ce vantul a batut din cealalta directie, emblema care din cand in cand le provoaca mancarimi.

si uite asa zilele trecute am realizat ca toata povestea asta, aceasta piesa de teatru frumos jucata in fata ochilor nostri, capitalismul cu izul lui corporatist, care pe majoritatea ii ademeneste si ii ameteste si, pe unii, chiar ii amageste este inca o piesa jucata de actori straini care nu mai au succes in tarile de unde vin si mai doneaza din cand in cand cate un euro, doi pentru schimbarea cortinei si pentru repararea gaurilor din podeaua de pe scena - nu de alta dar trebuie sa joace pe un teren aparent frumos.

de aceea, impresia lasata de lucrarea mea a fost una pozitiva si increzatoare intr-un viitor apropiat minunat si occidental. uite ca de fapt, impresia lasata de o lucrare pe aceeasi tema scrisa acum, tot de mine, ar fi una mult mai rezervata pentru ca am realizat ca nu generatia mea, nici cea a copiilor mei, ci, cu mult noroc, poate cea a nepotilor mei va reusi sa joace propria ei piesa; dar nu stiu daca vom mai avea teatre atunci cand actorii straini se vor indrepta cu pasii lor, grabiti de valtoarea capitalismului, mai spre est.

restul este... CENZURAT!

by Simona H.

Wednesday, February 1, 2012

simtire

azi am folosit doua crengute carbonizate ca sa obtin cel mai puternic contrast pe lavabilul imaculat. la inceput niste zgarieturi timide si anemice care nu aratau nicicum nici de aproape, nici de departe. dar pe masura ce crenguta se topea incet sub degetele mele, zgarieturile au devenit niste urme adanci si puternice lasate de zgomotul unor artificii intunecate care dupa ce pocneau si se stingeau destul de tare astfel incat sa se vada, cadeau infrante si se asterneau pe jos.

teama de la inceput s-a transformat rapid intr-o dorinta puternica de a face lucrul asta pentru totdeauna si in curand degetele inclestate atat de tare pe crenguta aproape ca s-au contopit de tot in negrul fara cusur, fara pata. nici nu mi-am dat seama cand unghia a luat locul condeiului moale.

nu stiu daca ce a iesit are vreo importanta acum dar stiu clar ca ceea ce a contat si imi voi aminti si cauta mereu va fi simtirea pe care am avut-o atunci cand zgomotul de artificii intregea culoarea, mirosul si imaginatia.

urma sa fac o comparatie tocmai pentru a-mi intari spusele dar mi-am dat seama ca ar fi ca si cum ai compara o frunza cu intreg copacul, cu toata padurea de fapt... asa ca m-am oprit la timp.

by Simona H.

Sunday, January 15, 2012

. ! ? , : ; ... sau semne de punctuatie

nu stiu daca a mai observat cineva, poate ca nu, dar vine un moment in viata unui cuplu (de data asta sper sa nu fiu speciala si sa se intample in fiecare cuplu) in care, se pare, ca cele doua personaje fie nu mai folosesc, fie nu mai stiu sa foloseasca, fie nu mai sesiseaza semnele de punctuatie. acuma trecand peste toate chestiile nesuferite pe care celalalt le face si tu stii ca le face si pe langa lucrurile pe care le faci si despre care stii sigur ca-l enerveaza pe celalalt, mai apare si necazul asta.
ajungi sa faci o, neinspirata ce-i drept, afirmatie ca "nici azi n-am spalat pe jos" si sa te trezesti (stra)fulgerat de un nemilos, taios si sec "nu" - evident propozitia fie a fost considerata un atac claaaar la persoana fie s-a incheiat cu altceva decat un punct; sau intrebi "mai ai?" si semnul de intebare pe care voi il vedeti clar, negru pe alb, sa fie inexistent si in loc de raspuns obti un oftat dezaprobator si vezi cum persoana intrebata lasa balta tam-nesam tot, neputand "sa mai faca omul nimic in casa asta".

si uite asa zilele trec, la fel si noptile. io zic ca n-are rost sa mai invatam si semnele de punctuatie ca oricum sunt relative si ele si nici nu le mai sesizam dupa o vreme. mai bine am invata cum sa crestem gaini in timpul ala, pare a fi ceva mai productiv.

by Simona H.

Tuesday, December 20, 2011

never a frown

nu stiu cum de n-am pus-o mai devreme...



by Simona H.