acopera-mi inima cu ceva

Azi am inceput sa vad iar toamna. O mai vazusem o data sau de doua ori cand eram mica. Si porma...n-a mai aparut, de parca plecase intr-o vacanta undeva departe. Dar, ia ghiciti, s-a intors de acolo de unde a fost. Si m-a luat prin surprindere. Pana acum mi-a tinut mainile la ochi si m-a intrebat: "Cine-i?". Si m-am dat batuta pentru ca nu mai era cum am cunoscut-o. S-a schimbat...
De data asta primul a fost mirosul, ceva placut amestecat cu ceva dulce, asa... ca o para galbena si zemoasa, si deasupra presarat putin regret. Cand eram mica nu am simtit niciodata mirosul toamnei...sau poate daca m-ar fi pus cineva sa mi-l imaginez i-as fi spus ca miroase ca o doamna imbracata frumos si cu coc. Acum nu stiu cum sa mi-o imaginez dar sigur nu e o fiinta tanara.
Hm... si tot alaiul asta fosnitor si portocaliu, nici nu-mi vine sa calc pe el, atat e de frumos. Iar decorul, cu Tampa colorata asa cum n-am mai observat-o pana acum, s-a imbracat elegant si cred ca si ea miroase frumos.
Oricum, azi am vazut toamna. Eu am vazut-o iar ea si-a facut simtita prezenta. Si a mai si lasat ceva adanc incrustat in sufletul meu...
Oare cu frunzele care cad ce se intampla ?

From pink flowers, million butterflies and lazy cats

by Simona H.