am avut ocazia, n-as spune nefericita, de a vedea stirea de zilele trecute ca fostul (sper) preot de la tanacu a fost eliberat conditionat. au trecut 3 ani de la omor si el s-a purtat frumos si i-au dat drumul. nu zic ca inchisoarea in conceptul ei ideal, de a face oamenii sa se caiasca si sa regrete si sa fie mai buni, functioneaza intocmai cum ar trebui ca sa faca toate aceste lucruri, INSA face urmatoarele: tine la distanta oamenii ale caror actiuni iti pot afecta viata, induce o teama instinctiva care probabil face pe multi sa se gandeasca de 2 ori inainte de a comite o crima.
cel mai infricosator gand in toata invalmaseala asta este faptul ca poate sa ajunga in acel loc un om nevinovat. totusi, daca nu ar exista nu ar fi mai bine.
ideea e urmatoarea: acest preot in momentul in care a fost arestat si acuzat de omor era convins ca a facut lucrul corect, ca a omorat un diavol, nu un om. acum chiar ar trebui sa ne luam dupa judecata si sentintele lui? din punctul meu de vedere a omorat un om, si-a luat o libertate pe care n-ar trebui sa si-o ia nimeni si a omorat cu buna stiinta o fiinta umana. eu nu sunt convinsa nici in acest moment ca el considera ca a omorat un om, din cate informatii (superficiale)am, ar putea foarte bine face acelasi lucru din nou, mergand pe strada si alegand urmatorul diavol. exista oameni care spun: ce drept avem noi sa judecam un om dupa convingerile pe care le are dar in acest moment eu, cel putin, nu-l judec pentru convingerile sale. il judec pentru faptele sale.
tot atat de bine am putea spune acelasi lucru si despre calugarita care a nascut gemeni (aici n-am auzit eu direct informatiile, mi s-a povestit). a incalcat regulile, probabil avea convingeri si ea si, prin faptul ca a dat viata la doua fiinte desi ii era interzis, nu ma deranjeaza asa cum ma deranjeaza faptul ca, tot datorita convingerilor, celalt a luat o viata.
nu ma pot obisnui cu gandul asta.
by Simona H.
No comments:
Post a Comment