Friday, February 3, 2012

unde ne aflam ? in est, pentru moment ?

acum vreo 2-3 ani am participat la un concurs scriind o lucrare despre comunism, atunci ma incadram in limita de varsta impusa. adica paprticipantii ar fi trebuit sa fi prins macar cativa anisori in perioada vechiului regim si sa fi simtit diferenta intre cele doua perioade fara sa le fi intrat frigul comunist atat de tare in oase incat reumatismul pacatos al acestui curent politic sa le bantuie vietile pana la sfarsit.

singura tema care mi-a venit in cap a fost comparatia. mi-a placut intotdeauna aceasta figura de stil: usor de identificat, de inteles, de perceput si foarte sugestiva. asa ca am inceput. am terminat. n-am castigat nimic dar mi-a parut bine ca m-am implicat.

acum imi dau insa seama ca habar nu aveam pe atunci cat de infierata este inca aceasta natiune de marca bine arsa in piele ce infatiseaza secera si ciocanul. cred ca printre noi se afla multi care se straduiesc sa ascunda, precum pe vremuri puscariasii se straduiau sa ascunda crinul cicatrizat, emblema pe care s-au grabit sa o decupeze de pe drapel imediat dupa ce vantul a batut din cealalta directie, emblema care din cand in cand le provoaca mancarimi.

si uite asa zilele trecute am realizat ca toata povestea asta, aceasta piesa de teatru frumos jucata in fata ochilor nostri, capitalismul cu izul lui corporatist, care pe majoritatea ii ademeneste si ii ameteste si, pe unii, chiar ii amageste este inca o piesa jucata de actori straini care nu mai au succes in tarile de unde vin si mai doneaza din cand in cand cate un euro, doi pentru schimbarea cortinei si pentru repararea gaurilor din podeaua de pe scena - nu de alta dar trebuie sa joace pe un teren aparent frumos.

de aceea, impresia lasata de lucrarea mea a fost una pozitiva si increzatoare intr-un viitor apropiat minunat si occidental. uite ca de fapt, impresia lasata de o lucrare pe aceeasi tema scrisa acum, tot de mine, ar fi una mult mai rezervata pentru ca am realizat ca nu generatia mea, nici cea a copiilor mei, ci, cu mult noroc, poate cea a nepotilor mei va reusi sa joace propria ei piesa; dar nu stiu daca vom mai avea teatre atunci cand actorii straini se vor indrepta cu pasii lor, grabiti de valtoarea capitalismului, mai spre est.

restul este... CENZURAT!

by Simona H.

No comments:

Post a Comment